Schitul Zloti, cu hramul “Sfantul Gheorghe”, la 1 septembrie 1995 intrunea 2 preoti-calugari, 4 calugari si 4 frati. Staret e arhimandritul Tobie (in lume Serghei Boboc). Schitul a fost inchis in anul 1949 si apoi sters de pe fata pamantului. Si-a reluat activitatea in martie 1995.
Dispune de 5 hectare de pamant, 1 tractor si 2 masini, 1 cal. Se afla la o distanta de 30 km de centrul raional Cimislia, 2 km de la gara Ciuflesti si la 15 km de Cainari.

Monahii impreuna cu Nicolae Dabija (1995)

Ploase abundent. Si in ajun, dis-de-dimineata. Taranii, lipsiti de posibilitatea de a iesi in camp, stateau in palcuri pe la rascruci de drumuri punand tara la cale. Cei de la rascruci de drumuri punand tara la cale. Cei de la Chircaiesti (Cainari) ne-au lamurit cum sa ajungem pana la schitul Zloti, dar si-au exprimat indoiala ca vom putea acolo cu “Volga” dupa o ploaie atat de mare, caci de la marginea padurii de la Baurci trebuia s-o luam pe drum de tara, nepietruit. Cei de la Baurci au concretizat ca trebuie sa tinem soseaua pana vom da cu ochii de indicatorul “Manastirea Sfantul Gheorghe”.
Toate s-au intamplat asa cum ni s-a spus, caci, vorba filosofului, taranul nu-i politician ca sa toarne minciuni.
Indicatorul arata spre stanga, spre gara Ciuflesti. Drumul se strecura printer doua lanuri de porumb si de floarea soarelui, asteptandu-si clipa recoltarii. Ii parcurgem, ca si toti credinciosii porniti la manastire, pe jos, sin u regretam. Ba chiar simtim o bucurie nespusa, mai ales cand ne intampina o alta padure, cu frunza spalata de ploaie, cu podoabele toamnei la cingatoare. Iata maciesul incarcat cu ulciorasele lui, stralucind ca niste boabe de margean.

Coboram in vale, urcam panta opusa, si dintr-odata ochiul distinge, acolo unde se ingemaneaza cerul cu pamantul, o rastignire si doua clopote atarnand de o bara. Mai apoi iti apar in fata niste vagonase, o casuta inca nefinisata, un sopron.

– Aici a fost manastirea, ne spune, ajungandu-ne din urma, fratele Ioan, un tanar viguros, pe care il vazusem trebaluind langa tractorul din vale.
Cautam macar vreo urma a vechii manastiri. Nu gasim. Nici nu putem, caci nu numai ea a fost stearsa de pe fata pamantului, dar si solul a fost rasluit si dus de aici.
Arhimandritul Tobi, staretul schitului in curs de constructie, isi are chilia intr-un vagonas.
– Schitul Zloti cu hramul Sfantul Gheorghe a fost intemeiat in 1941 de egumenul Serafim Dabija si ieromonahul Grigorie de la manastirea Noul Neamt, a avut o biserica si o casa, unde locuiau 40 de frati, ne povesteste. Schitul dispunea de multe vite, 50 hectare de pamant: vii, livezi, padure.. Au ramas ca amintire doar doi copaci si o fantana… A fost inchis in 1949. Toata averea a fost transportata la manastirea Suruceni. Biserica a fost demolata. Se spune ca in ea, dupa inchidere, au tinut si porci!
– Din alte surse am aflat ca schitul a fost uintemeiat in 1943, competam pauza ce s-a creat.
– Anul 1941 figureaza in toate scrisorile credinciosilor, care au cerut redeschiderea schitului. Apoi mai stiu ca parintele Dimitrie de la biserica din Cimislia si arhimandritul Irinah, duhovnic la Noul Neamt, au fost printer primii frati de aici in 1941.
– Ce s-a facut cu piatra din zidul fostei biserici?
– Cu ea au intarit versantul opus, care se naruia si punea in pericol drumul de fier.
Sfanta piatra de manastire, ingropata adanc in pamant! Dar cei ce au facut asemenea sacrilegiu n-au fost in stare sa ingroape si amintirea populatiei din imprejurimi. Datorita insistentelor credinciosilor schitul a fost redeschis in martie 1995. “Redeschis” e un fel de a spune. Caci, sosind aici de la Noul Neamt, arhimandritul Tobi s-a pomenit pe un loc viran. Peste doua saptamani i-a adus incoace pe calugarul Calistrat si fratele Nicolae – de la aceeasi manastirea – mama le-a procurat un vagonas, ca sa aiba unde se dosi de vanturi, frig si ploi. Apoi au mai sosit de acolo ierodiaconul Filaret, fratele Roma si monahul Iov, frate de sange cu staretul Tobi, in lume fiind Serghei si Mihail Boboc, fiii lui Dimitrie si ai Cristinei Boboc din raionul Falesti. Astfel s-au adunat o echipa de tineri calauziti de lumina dumnezeiasca intru savarsirea unei fapte bune.
Nazuinta lor e de a inalta cat mai repede locasul de credinta in aceste meleaguri pitoresti. Si trudesc cu osardie pentru asi atinge scopul. Proiectul bisericii a fost elaborat de arhitecti de la Tighina. Temelia ei este pus ape cel mai inalt loc, astfel sfanta cruce va domina imrejurimile, iar dangatul clopotelor va cutreiera aceste vai si dealuri, vestind lumii ca aceste locuri se apropie de cer prin rugaciunile monahilor si ca peste ele a pogorat din nou binecuvantarea lui Dumnezeu.

E construita deja casa pentru frati. Se aduce si se prepara pe loc material de constructie.
– Ne bucuram de ajutorul multor oameni de buna credinta, zice staretul Tobi. Aici lucreaza o brigade de constructori din Falesti. Parintele Valentin Baltag din Cainari a venit cu mirenii de acolo la o claca de facut chirpici. La fel a procedat si parintele Nicolae din Porumbia. Ne sustin si credinciosi din Satul Nou, Codreni, Suric si alte sate, gospodariile agricole din imprejurimi, sectorul de exploatare a drumurilor din Cimislia si, evident, manastirea Noul Neamt, care ne asigura cu piatra, ciment, alte materiale de constructie, a trimis incoace la ascultare 8 seminaristi.

Urcam drumul pe care veniseram la schit. Se zvantase. Padurea parea si mai vesela. Mi-am aruncat privirea inapoi: pe fundalul cerului siniliu se profila Rastignirea de la schit. Dupa inchiderea vechiului schit, credinciosii au mutat-o la cimitirul din Satul Nou. Avand in lungime 6 metri, ea nu venea la locul predistinat, ne spuse staretul Tobi, si cineva a propus s-o scurteze, dar cand au atins-o cu ferestraul , cica, din ea a pornit sa picure sange, atunci taranii au renuntat la intentia lor.
E o legenda? Poate. Dar ea ne avertizeaza: nu lovi in ceea ce e sfant, nu-I interzice omului sa creada in Dumnezeu, caci el, omul, se naste liber si este liber sa creada in El.

Dupa: Vasile Trofaila. Zloti.

In: „Manastiri basarabene”, Chisinau, 1995, pag.265-269

Anunțuri