Manăstirea Zloți este situată în sudul Republicii Moldova, la distanţă de 45 km depărtare de mun.Chişinău, la 25 km de or.Cimişlia şi la 15 km de or.Căinari. Denumirea mănăstirii este preluată de la cea a satului vecin Zloți și in traducere din slava veche înseamnă „monede de aur”.

Istoria zbuciumată a Mănăstirii Zloți

Această mănăstire se înalță pe locul vechiului locaș, de la care nu s-a păstrat nici temelia. Vechea mănăstire Zloți a fost întemeiată în anul 1941 de egumenul Serafim Dabija, venit în aceste locuri de la mănastirea Suruceni, și ieromonahul Grigore, de la mănăstirea Noul Neamț. Schitul aparținea Episcopiei din Tighina și după câțiva ani a devenit mănăstire de sine stătătoare.

Mănăstirea a fost închisă în anul 1949, iar părintele Serafim a fost deportat în Siberia. Toată averea mănastirii a fost transmisă Mănăstirii Suruceni. Gospodăria agricolă din localitate a transformat biserica mănăstirii în grajd, iar chiliile în depozite. În anul 1970 complexul monastic a fost distrus complet.

Potrivit unei legende legată de acest schit, în secolul al XIX-lea, aici s-a arătat unui cioban Maica Domnului, profetând că peste un secol pe acest loc se va înălța mănăstirea. În martie 1995 fosta așezare monahală Zloti a fost reînființată ca schit al Mănăstirii Noul Neamț.

Proiectul noii biserici a fost elaborat de arhitecții din Tighina. Fundația bisericii, care va avea hramul Sfântul Gheorghe, a fost sfințită în august 1995 de starețul Mănăstirii Noul Neamț, arhimandritul Dorimedont.

Între anii 1995-1996 a fost construit un corp de case și stareția, care include bucătaria și trapeze. Tot atunci a fost sfințit Paraclisul Maicii Domnului, care se află în apropierea bisericii principale. Paraclisul Maicii Domnului în cinstea icoanei tuturor scârbiților.

Pe loc pustiu, dupa redeschiderea Manastirii Zloti in anul 1995 a fost pus un vagon, în care s-au înălțat sfintele rugăciuni către bunul Dumnezeu. Pas dupa pas arhimandritul Tobie, starețul mănăstirii împreună cu doi frați au slujit în acest vagon timp de 3 ani. La început se rugau numai ei singuri, dar după ce lumea a aflat despre venirea călugărilor pe acest loc, au început să vină din toate părțile Moldovei, dar și de peste hotare. Primele rugăciuni care au fost săvârșite de către călugări au fost către Icoana Maicii Domnului tuturor scârbiților. Aceste rugăciuni au fost binecuvântate de a se săvărși de către episcopul Vichentie al Tighinei.

În anul 2001 a fost înaltată și acoperită, iar prima slujbă a avut loc în anul 2005 la sărbătoarea de Crăciun. În timpul de față biserica este terminată atât în interior, cât și în exterior și în ea se săvârșesc sfintele rugăciuni regulat.

Paraclisul este mic, dreptunghiular, cu tindă, deasupra caruia se înalță o clopotniță. Interiorul este simplu, pereții sunt impodobiți cu icoane, pictate de monahul Iov, numele de mirean Mihail Boboc. Din anul 1998, toate slujbele sunt oficiate atât în limba română, cât și în rusă deoarece la mănăstire vin credincioși din localități locuite de etnici ruși, ucraineni și găgăuzi.

Anunțuri