Crucea Sfîntă de la Mănăstirea Zloţi

Aceasta este o cruce moştenită de la vechea mănăstire închisă în anul 1949. Are o înălţime de 5 metri.

După ce a fost închisă şi distrusă Mănăstirea Zloţi, Sfînta Cruce a fost dusă de creştini în Satul Nou, r.Cimişlia pentru a fi pusă în localitate. Crucea fiind prea înaltă oamenii au încercat să o scurteze cu ferestrăul şi de îndată a început a curge sînge din ea şi n-au mai scurtat-o.

Sfînta Cruce a fost apoi dusă în cimitirul din sat, unde s-a păstrat pînă la redeschiderea mănăstririi în anul 1995. Aceasta a fost reîntoarsă în mănăstire în 1996 de către arhimandritul Tobie.

Icoana tămăduirii de la Mănăstirea Zloţi

Prin această sfîntă icoană ne-a fost trimis ajutor  nouă, călugărilor ca să înălţăm o aşa frumoasă mănăstire. Întocmai la ea vine o lume întreagă din Republica Moldova spre ajutor. Ea este numită făcătoare de minuni – Maica Domnului a tuturor scîrbiţilor. Pe parcursul acestui răstimp începînd din 1995 pînă în prezent o mulţime de creştini au primit diferite tămăduir, cît sufleteşti, atît şi trupeşti.

În fiecare zi înaintea acestei sfinte icoane se citeşte paraclisul şi acatistul Maicii Domnului şi se pomenesc sute de nume a creştinilor care au diferite greutăţi în această viaţă.

Marea parte a creştinilor vin la Mănăstirea Zloţi pentru a se închina acestei sfinte icoane şi a fi înscrişi pentru a fi pomeniţi în sfintele rugăciuni către Maica Domnului.

Sfintele Moaşte

Aceste particele cu sfinte moaşte sunt ale cuvioşilor părinţi din or.Kiev (Свято-Успенская Киево-Печерская Лаврв) şi sunt aduse în 1996 de stareţul mănăstirii, arhimandritul Tobie cu binecuvîntarea preasfinţitului episopul Anatolie.

Credincioşii creştini, venind la Mănăstirea Zloţi  au posibilitatea de a se închina sfintelor moaşte şi a primi un ajuor duhovnicesc şi trupesc de la sfinţii cuvioşi, care se roagă la Dumnezeu pentru noi.

Iconostasul mănăstirii

Acest iconostas a fost făcut din lemn de tei în anul 2005 în or.Chişinău şi a fost instalat în interiorul bisericii în acelaşi an.In acest an sfintele icoane au fost puse pe iconostas.Aducem multumiri tuturor crestinilor care au contribuit financiar la aceasta lucrare.

La Mănăstirea Zloţi bat clopotele

Aceste sfinte clopote au fost cumpărate în anul 1997 din Federaţia Rusă, or.Iaroslavli de către ctitorul mănăstirii Evteev Pavel şi dăruite Mănăstirii Zloţi. Clopotele luate la un loc cîntăresc 470 kg.

Mănăstirea Zloţi

Aceasta este biserica principală a Mănăstirii Zloţi cu hramul Sfîntului Mare Mucenic Ghoerghe. Hramul mănăstirii este sărbătorit la 6 mai.

Locul bisericii a fost sfinţit în anul 1996 de către episcopul Dorimedont. În anul 2001 a fost înălţată şi acoperită, iar prima slujbă a avut loc în anul 2005 la sărbătoarea de Crăciun. În timpul de faţă biserica este terminată atît în interior, cît şi în exterior şi în ea se săvîrşesc sfintele rugăciuni regulat.

Paraclisul Maicii Domnului

Paraclisul Maicii Domnului în cinstea icoanei tuturor scîrbiţilor. Acest paraclis a fost înfiinţat în anul 1998.

 

Mănăstirea “Sfîîntul Gheorghe” de la Zloţi

Schitul Zloti, cu hramul “Sfantul Gheorghe”, la 1 septembrie 1995 intrunea 2 preoti-calugari, 4 calugari si 4 frati. Staret e arhimandritul Tobie (in lume Serghei Boboc). Schitul a fost inchis in anul 1949 si apoi sters de pe fata pamantului. Si-a reluat activitatea in martie 1995.
Dispune de 5 hectare de pamant, 1 tractor si 2 masini, 1 cal. Se afla la o distanta de 30 km de centrul raional Cimislia, 2 km de la gara Ciuflesti si la 15 km de Cainari.

Ploase abundent. Si in ajun, dis-de-dimineata. Taranii, lipsiti de posibilitatea de a iesi in camp, stateau in palcuri pe la rascruci de drumuri punand tara la cale. Cei de la rascruci de drumuri punand tara la cale. Cei de la Chircaiesti (Cainari) ne-au lamurit cum sa ajungem pana la schitul Zloti, dar si-au exprimat indoiala ca vom putea acolo cu “Volga” dupa o ploaie atat de mare, caci de la marginea padurii de la Baurci trebuia s-o luam pe drum de tara, nepietruit. Cei de la Baurci au concretizat ca trebuie sa tinem soseaua pana vom da cu ochii de indicatorul “Manastirea Sfantul Gheorghe”.
Toate s-au intamplat asa cum ni s-a spus, caci, vorba filosofului, taranul nu-i politician ca sa toarne minciuni.
Indicatorul arata spre stanga, spre gara Ciuflesti. Drumul se strecura printer doua lanuri de porumb si de floarea soarelui, asteptandu-si clipa recoltarii. Ii parcurgem, ca si toti credinciosii porniti la manastire, pe jos, sin u regretam. Ba chiar simtim o bucurie nespusa, mai ales cand ne intampina o alta padure, cu frunza spalata de ploaie, cu podoabele toamnei la cingatoare. Iata maciesul incarcat cu ulciorasele lui, stralucind ca niste boabe de margean.

Coboram in vale, urcam panta opusa, si dintr-odata ochiul distinge, acolo unde se ingemaneaza cerul cu pamantul, o rastignire si doua clopote atarnand de o bara. Mai apoi iti apar in fata niste vagonase, o casuta inca nefinisata, un sopron.

Mănăstirile noastre

 

Mănăstirile noastre, întemeiate în locuri pitoreşti, irepetabile, anume alese de Dumnezeu pentru închinare şi rugăciuni, au fost dintotdeauna o mare bogăţie materială a Bisericii şi o podoabă morală a poporului. Adăposturi religioase, cetăţi de eroism şi rugăciune în vremuri de restrişte, centre de cultură de-a lungul anilor , ele, mănăstirile au păstrat nestinsă făclia credinţei în Dumnezeu, candela conştiinţei naţionale, au fost spijinul moral al omului împovărat de grijile existenţei.